Căutare

Raluca's on

Aici descoperi partea mea vulnerabila, reala.

Poate va fi bine… 

Este primavara, este seara si racoare, iar tu te plimbi prin parc ignorand oamenii pe langa care treci. Esti cu privirea in pamant… s-a intamplat ceva? Iti studiezi atent varful pantofilor vrand sa-ti distragi mintea de la toate problemele pe care le ai, dar parca nu poti, oricat incerci. Te asezi pe o banca ferita de privirile curiosilor. Te uiti in gol acum… Vrei sa plangi?  Fa-o! E okay sa plangi, e okay sa tipi. Descarca-te! 

As veni sa-ti spun ca totul va fi bine,  ca tu vei fi bine,  dar mi-ai zice: „De unde poti tu sa stii?  Nu treci tu prin asta”. Ai dreptate,  poate nu stiu prin ce treci tu,  insa fiecare dintre noi sufera din ceva. Problema mea poate tie ti se pare minora si invers, dar eu ma consum pentru ea la fel de mult ca tine pentru a ta. 

In ultimii doi ani am invatat ca prin oricat de multe treci,  oricat de mult suferi, oricat de mult pici in plasa asta pe care ti-o creezi cand nu ai incredere in tine, cand te pierzi in probleme,  uiti cine esti sau renunti la tine doar ca sa fii placut sau acceptat,  la final, daca iti descoperi farama de putere care ti-a ramas sau daca dai peste persoane potrivite,  vei gasi o cale sa te vindeci si te vei regasi. 

Do what makes your soul shine

Vocatii, pasiuni sau simple hobby-uri, imi modelez timpul si viata in functie de ele. Incep sa lucrez la ceva, sa imi notez ideile, sa creez atunci cand simt (cred ca pot numi asta o calitate). Nu imi place sa fac ceva atunci cand am o stare proasta pentru ca se va vedea in rezultat; nu imi place sa actionez contra emotiilor pe care le am; imi place sa fiu sincera, atat in parerile pe care le dau altora, dar si in ceea ce tine de mine sau de ceea ce fac.

Cea mai mare frica a mea este sa ajung sa am un job la care nu ma duc fericita. Imi e frica de faptul ca o sa ajung un adult posomorat care se plange de greul de la munca, care se trezeste lipsit de vlaga dimineata gandindu-se „iar ma duc la birou”. NU, nu concep asta si sper din tot sufletul ca voi face in continuare ceea ce simt si voi ocoli monotonia. 

Cred ca majortatea realizarilor de succes vin din pasiunea pe care oamenii o depun in munca, din sentimente, emotii. 

Care e sfatul meu? Gaseste-ti pasiunea, gaseste acel ceva care iti aprinde un foc in suflet si te face fericit. Gaseste lucrul ala si nu te lasa de el. Urmareste lucrurile pe care le iubesti si evolueaza cu ajutorul lor. Toti avem acea alarma in noi care este declansata de ceva ce ne face sa zambim incontrolabil. Gaseste lucrul care te face sa zambesti si continua sa il faci, continua sa il faci atat timp cat poti alimenta focul. You are amazing, you are strong and you can do everything you dream of! 

Asa sunt eu…

Sunt o fire vulcanica, tip, plang, ma frustrez, injur, sunt retrasa pe de-o parte, iar pe de alta rad zgomotos, zambesc, glumesc si sunt energica. Traiesc fiecare moment la intensitate maxima, pun suflet in absolut tot ceea ce fac si imi dau silinta sa imi iasa cat mai bine. 

Mereu am crezut ca nu ar trebui sa ma feresc de ceea ce sunt sau sa inlocuiesc adevarata ‘eu’ cu ceva ce cauta oamenii. Acum cred acelasi lucru, dar poate mai complex si am inteles ca cea mai mare realizare pe care o pot face este sa fiu cea mai buna varianta a mea, in fiecare moment.

Uneori ma intreb daca sunt destul de buna, daca am sanse sa fac ce imi doresc, daca oamenii pe care ii am in jur acum, o sa fie aici si peste zece ani. Acum urmeaza: ‘in viata reusesti singur’, ‘tu esti singurul de care ai nevoie’, dar oare nu simti nevoia de companie? Nu iti doresti sa fie cineva acolo pentru tine sa iti spuna unde gresesti, sa te felicite cand iti mai indeplinesti un vis? Parintii, desi sunt langa tine, cateodata sunt absenti si uita ca pe langa treburile de adult in devenire, mustrarile, reprosurile… ai nevoie sa mai auzi si un ‘Te iubesc’, ‘Sunt mandru de tine’, ‘Stiu ca poti’.

Sunt momente in care plang si ma intreb daca as putea sa vindec anumite rani, sa umplu niste goluri, dar imi dau seama ca oricat de mult as incerca, radacinile cuvintelor sunt infipte mult prea adanc in subconstientul meu si uneori sunt ca niste sfori care ma impiedica sa inaintez.

Dorinte, lectii si toate cele

Am tot vazut cunoscuta postare cu „Ce am invatat de la anul ce a trecut si ce imi doresc de la urmatorul”, asa ca m-am gandit sa intru si eu in randul lumii, dar o voi face in stilul meu.

Oamenii isi strang lucrurile si pleaca din viata ta la fel de repede cum au venit. Gandeste-te ca dai o petrecere mare, esti cu oamenii pe care ii indragesti, va distrati, dansati, beti si radeti toata seara, dar ce se intampla a doua zi? Casa este intoarsa cu fundul in sus si nu ai idee de unde sa incepi sa cureti. Ei bine, casa e sufletul tau, petrecerea este o perioada din viata ta, iar gunoaiele lasate dupa petrecere sunt ranile provocate de persoanele care te-au parasit si te-au uitat, desi pentru tine, ei erau cei mai importanti.

2016 a fost impartit in bune si rele, am plans mult, dar as fi ipocrita sa spun ca nu am trait momente frumoase in care am uitat problemele de acasa si m-am bucurat de clipa, am trait-o la maximum si am fost cu zambetul pe buze.

Daca in ultimii ani am fost pierduta, mi-am irosit timpul in moduri nu tocmai sanatoase, am vrut sa renunt la tot, am fost o adolescenta teribilista si am tot avut momente in care spuneam ca m-am schimbat, insa erau doar perioade scurte in care eram ‘cuminte’, 2016 m-a maturizat, acum pe bune, mi-a adus si oameni cu suflet frumos care m-au facut cumva sa cred ca bunatatea si fericirea exista daca o cauti unde trebuie.

Cred ca e frumos sa stii ca ai oameni sinceri langa tine, care iti spun unde nu faci bine, te apreciaza si incearca sa fie obiectivi cand le ceri parerea.

Anul asta, nu-mi doresc nimic mai mult decat liniste in familie, pentru ca ma obosesc certurile si uneori chiar simt ca nu mai am putere sa ma lupt; imi doresc sa nu pierd prea multi oameni din viata mea, pentru ca urmele celor care au plecat fara sa spuna motivul, inca sunt acolo si dor; imi doresc sa fiu mai aproape de visul meu, sa imi mentin mediile bune la liceu si sa fiu inconjurata de iubire. 
Inca ceva… sa raman optimista.

Here I am

N-am mai postat de cam mult timp, ce-i drept, pentru ca am preferat sa folosesc hartia drept suport pentru ganduri, dar mi s-a facut dor de ‘online’, asa ca, here I am.

Imi place sinceritatea, cred ca asta apreciez cel mai mult la un om. Daca cineva nu ma place, prefer sa-mi spuna direct, fara ocolisuri, fara teama de a ma rani. Daca gresesc, sa ma corecteze. Daca am ceva pe fata, sa ma anunte. 

Mereu sunt eu. Atunci cand cunosc pe cineva, atunci cand sunt cu prietenii vechi, sunt aceeasi, nu pot sa-mi schimb personalitatea cum imi schimb hainele. Pana la urma, ce este in interior conteaza cel mai mult, iar asta e lectia pe care am invatat-o in ultimele luni. Nu-mi place sa fac lucruri doar pentru a multumi pe cineva si a-l face sa ma placa, nu-mi sta in fire. Daca fac asta ma simt de parca mi-ar fi rusine cu mine.

Am invatat ca desi eu nu ma iubesc, altii vad potential in mine si ma indeamna spre a ma aprecia si eu insami. Nu o fac inca, pentru ca mi-e frica. Nu pot sa raspund concret de ce anume mi-e frica in cazul asta, dar imi este. 

2016 a fost un an in mare parte bun pentru mine. Facand abstractie de probleme si certuri, am avut foarte multi oameni minunati in jurul meu, pe care ii iubesc din toata inima si chiar daca nu fac mare caz din asta, sper ca ei stiu cat de importanti sunt pentru mine. Am adunat o groaza de amintiri pe care o sa le port mereu, am legat prietenii, am visat. Am invatat ca merita sa ii ai aproape pe cei care iti apreciaza sufletul, nu fizicul sau bunurile materiale.

Ce imi doresc de la 2017? Imi doresc sa le aduc oamenilor zambetul pe buze ori de cate ori am ocazia, sa cunosc oameni faini si open-minded cu care pot sa vorbesc oricand despre absolut orice, vreau sa fiu mai aproape de visul meu. Vreau sanatate, fericire si iubire.

Everything gets better

​Acum ceva timp ma simteam victima propriilor ganduri, o papusa controlata de un expert.  Exista un singur scenariu, acela de a rani personajul principal, de a-l lovi pana la epuizare, de a-l slabi. Acum, se pare ca a descoperit si alte moduri prin care isi poate face spectacolul. Are grija de marioneta sa, ii ofera roluri blande, iar publicul este mai numeros decat cel de la scenele sangeroase din trecut. 

Cele mai multe lucruri scrise de mine sunt metafore care reprezinta ceea ce mi se intampla, ceea ce simt. Poate ca unele sunt mai sumbre, dar, la fel ca orice obiect din universul asta, ceea ce postez are parti atinse de lumina si parti ascunse in intuneric. 

Bun si rau, alb si negru, frumos – urat, toate fac parte dintr-un intreg, iar unii ajung sa inteleaga asta si sunt fericiti cu  defectele si calitatile pe care le au. Da, am pus defectele intai, pentru ca toată lumea fuge de lucrurile negative. Am ales sa le imbratisez, fara sa ma mai tem, pentru ca, ghici ce? Mereu va exista ceva care nu e pe placul tau. Nu castigi de fiecare data, iar asta e un lucru bun, pentru ca te-ai plictisi daca ai avea totul. 

Esti construit din bune si rele, nu incerca sa iti ascunzi defectele sau sa eviti greul si neplacutul, nu vei face decat sa iti ingreunezi existenta. Bucura-te de ceea ce te inconjoara, zambeste cat mai mult si nu uita sa iubesti. Iubirea e adevarata frumusete.
Raluca ⭐
 

O versiune noua?

Lumea se afla intr-o continua evolutie. Daca acum mii de ani muzica consta in lovirea unor pietre, lemne sau oase, iar pictura in umplerea unor pereti cu simboluri ‘magice’, folosind pulberi minerale dizolvate in grasimi, albus de ou sau sucuri vegetale, acum ne bucuram de instrumente electrice cu diferite efecte si de picturi viu colorate pe panza, sticla sau lemn. Am evoluat de la omul preistoric, cel care abia putea sa comunice, insa era foarte dezvoltat in a vana si a se apara (doar trebuia sa supravietuiasca cumva, nu?), la omul care are de toate, mai putin timp. Ma intreb cat de mult vom evolua in urmatorii ani. Daca o sa folosim tehnologia pentru a ne face treburile de zi cu zi si vom ajunge sa nu ne mai folosim de propriile forte aproape deloc, ma tem ca o sa evoluam intr-un om al pesterii putin mai dichisit.

image

Da, lumea se afla intr-o continua evolutie, fiecare individ dispune de propria scara de dezvoltare. E important sa realizezi ca tu cresti, iar asta e un lucru bun. Incepi sa iti modifici stilul de viata in functie de noua ta versiune si vei avea nevoi care vin cu aceasta. E frumos sa te uiti in urma si sa vezi ca te-ai maturizat intr-o oarecare masura. De la fata care se agata de orice vorba („momente memorabile”, „am gresit”, „asta simt”, „nu ai nimic de pierdut” – am pierdut timp-) si se pierdea complet atunci cand lucrurile nu deveneau tocmai placute, am ajuns la tipa care a invatat sa ramana neutra in fata acelorasi fraze, mi-am dezvoltat stilul de a scrie si spre surprinderea unora, nu imi mai pierd timpul cu persoane toxice, in locuri si mai toxice.

#dor

Mi-e dor.  Mi-e dor de vara, de prieteni, de intelegere si de perioada copilariei lipsita de griji. Mi-e dor sa aud ”am incredere in tine, stiu ca poti” si sa simt bucuria indepartand frica. Imi e dor de oamenii dragi, care poarta cu ei o farama din sentimentele mele. Poate nu fac mereu cele mai bune alegeri si ranesc persoane apropiate, dar asta face parte din firea umana. Sa ranesti, sa fii ranit, sa-ti fie dor si sa-ti fie dus dorul.

 

13183edsfc008_1212632725414569_758037359_n

Dar oare nu ar trebui sa ranim mai putin? Asa lumea nu ar mai pleca, iar noua nu ne-ar fi dor. Fii mai bland cu tine si cu cei pe care ii iubesti, caci am inteles ca nu totul se rezuma la a fi mereu pregatit sa ataci, ci din cand in cand sa mai si astepti inainte sa faci un pas.

tumblr_o71veocs2q1t2kks8o1_500

”Atunci cand ti se face dor de cineva, ti se face dor de senzatia care se naste in tine in prezenta ei, sau ti se face pur si simplu dor de acel om?!” Gandeste-te bine la asta. Tie de ce, sau de cine ti-e dor?

Intr-un final, vei intelege…

Dupa aproape o luna in care nu am scris nimic, revin spunand ca am reusit sa ma cunosc si sa ma imprietenesc cu mine insami. Am gasit relaxare in a sta singura si pot spune ca sunt fericita.

image

O persoana draga a spus acum cativa ani: „mereu am ramas si am preferat sa imi iau palme de la destin cu toata forta. Am plans mai putin probabil decat daca as fi fost pitita intr-un colt, privind cu uimire catastrofa pe care as fi putut s-o infrunt. Pentru ca asa sunt eu, imi asum faptele si suport consecintele, imi place sa fiu corecta in primul rand cu mine. Si, evident, m-as fi intrebat: dar daca? ce ar fi fost daca..?”. Ei bine, daca pana acum imi era frica de probleme si nu voiam absolut deloc sa infrunt urmarile a ceea ce fac, ce simt, ma intrebam ‘ce s-ar fi intamplat daca…?’ si varsam lacrimi din lasitate, teama si nesiguranta, acum prefer sa stau dreapta in fata tuturor, sa ma apar cum pot mai bine, sa fac fata privirilor urate, barfelor si jignirilor.

image

Este uimitor cum dupa o groaza de ‘predici’ pe care le asculti, ajungi sa intelegi sensul lor abia dupa ce treci TU prin anumite trairi.

Orice s-ar intampla, vei intelege la un moment dat ca esti pe cont propriu si nu ar trebui sa te intereseze ‘ce vor spune oamenii’. Fii ceea ce simti ca te defineste si evidentiaza-ti calitatile in tot ceea ce faci. Nu uita sa zambesti, mie a inceput sa imi placa.

image

image

Buna! Sunt Raluca si imi place sa zambesc. 😉

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑